Organele corpului în timpul postului cu apă

 

Pielea

 

În timpul postului cu apă pielea revine la acel roz delicat iar excelenta sa textură și finețe atestă reîntinerirea prin care trece aceasta. Curățarea petelor și a rănilor, chiar și dispariția liniilor fine ale pielii sunt semnificaive și arată beneficiile pe care pielea le primeste în perioada de repaus fiziologic.
Faptul că sănătatea pielii este mult îmbunătățită în această perioadă este demonstrat de modul în care sângele răspunde, complet și instantaneu la o ciupitură a pielii. Aceasta înroșire este observată invariabil până la sfârșitul postului și indică o semnificativă îmbunătățire a condiției corpului. Se poate spune că îmbunătățirile ce apar în aspectul pielii sunt oglinda a ceea ce are loc înăuntrul organismului.

Oasele

 

Nu există vreo dovadă a faptului ca oasele suferă pierderii în timpul postului. Ele pot chiar continua să crească în această perioadă dacă procesul reparator o cere.
Studiindu-se măduva oaselor, s-au observat schimbări remarcabile în structura acesteia. Măduva stochează hrana necesară osului propriu-zis și îl alimentează prompt atunci când hrana îi este necesară. Deci măduva sufera o oarecare subțiere. Experimental, în condiții extreme, s-a observat la viței, de exemplu, că măduva se reduce la o masă apoasă. Această schimbare nu intervine în timpul unui post obișnuit ci doar în cazul unei înfometări peste pragul limita desemnat de revenirea foamei.

 

Dinții

 

Dinții sunt oase specializate și se supun acelorași legi ale nutriției ca și celelalte oase ale corpului. S-a împământenit ideea că postul strică dinții. Nu este adevărat și nimeni din cei care au postit total nu vor susține aceasta. Nu există dovezi că ar exista vreo pierdere pentru oasele dinților în timpul postului. Experimental s-a observat că există o aparentă descreștere a cantității de materie organică în dinții iepurilor înfometați, cu toate acestea dinții acestor animale își continuau creșterea continuă ca dealtfel pe tot parcursul vieții lor. Dacă există o slăbire aceasta ar putea fi mai degrabă datorată unei deficiențe a materialului constructor existente în momentul formării dinților. În final dinții adulților nu suferă schimbări considerabile în greutate sau structură.
Experimentele de laborator au arătat că oasele și dinții sunt neprejudiciate de un post prelungit.
Nimeni nu va avea nevoie de o vizită la dentist după un post negru decât dacă a avut o problemă nerezolvată înaintea acestuia. Din contră, dinții cu găuri negre superficiale, care nu au fost încă măcinați de carie, devin albi și curați, toate alterările în curs par să fie suspendate de post și nu mai exista dureri.
Singurul efect asupra dinților observat sunt îmbunătățiri. Dinții care se mișcau în gingie au devenit ficși, fermi. Gingiile bolnave se vindecă indiferent de vârsta celui care posteste și de durata postului. Aceasta este valabil pentru dintii sănătoși. Este posibil totuși ca plombele să cadă, această situație fiind datorata acțiunii corpului de extracție a sărurilor din dintele bolnav. Căderea plombelor este datorată efortului naturii de a disloca corpurile străine pentru a vindeca dintele. Totuși pierderea plombelor nu este o regulă.

Creierul și nervii

 

Creierul și sistemul nervos sunt susținute cu predilecție și ca urmare pierd puțin sau deloc în timpul postului, în timp ce țesuturile mai puțin importante sunt sacrificate pentru a le hrăni. Creierul și nervii își mențin puterea și capacitatea de a controla funcțiile corpului, la fel de bine sau chiar mai bine în timpul unui post cât mai prelungit, exact ca și cum s-ar hrăni cu cantitățile obișnuite de hrană. Capacitatea creierului și a sistemului nervos cresc pe măsură ce postul continuă, datorită faptului că puțin sau deloc din substațele acestora se pierd.
Nu există aproape deloc schimbări structurale în creier. În cercetarea structurii microscopice a acestuia se observă pierderi sau schimbări infime, uneori cfiind hiar inexistente. În inaniția provocata de boli precum pelagra sau beri beri intervin probleme neurologice și psihice precum și în stadiile foarte avansate de infometare, peste limita revenirii foamei. Doar atunci sunt evidente schimbări degenerative în celulele nervilor.

 

Inima

 Mușchiul inimii nu se diminuează considerabil în timpul postului negru, căci își dobândește hrana din țesuturile mai puțin importante ale corpului. Bătăile acestuia variază mult, crescând și scăzând așa cum o cer nevoile sistemului. Studiindu-se ritmul respirației se observă flucruații minore ale acestuia și s-a ajuns la concluzia că cel puțin în primele 2 zile de post, ritmul pulsului este mult mai predispus la fluctuații decât cel al respirației. Beneficiile postului total pe care inima le primește se observă cu siguranță din rezultatele obținute în ameliorarea bolilor funcționale sau chiar organice. Însănătoșirea obținută are 3 cauze: 1) înlătură suprastimularea constantă a inimii 2) reduce încărcătura pe care inima o poartă permițându-i să se odihnească 3) purifică sângele astfel hrănind imima cu o hrană mai bună.
Dacă inima bate de 80 de ori pe minut inseamna de 115.200 ori pe zi. După instituirea postului bătăile scad la 60 pe minut sau uneori sub această cifră, în final stabilizându-se la 60 și rămânând așa pe toată durata postului negru. Aceasta înseamnă 86.400 bătăi pe zi deci cu 28.800 mai puține decât într-o zi de consum alimentar. Reprezintă cu 25% mai puțin de muncă pentru ea. Ceea ce economisește nu se vede doar în reducerea pulsațiilor ci și în vigoarea lor. Este egal cu o vacanță pentru inimă. În această pauză ea își repară țesuturile. Capacitatea corpului de a hrăni inima în post este garanția că ea nu este afectată în mod negativ.
În unele cazuri totuși pulsul inimii ramâne neschimbat, în altele creste, în altele scade. Inima devine mai puternică și mai plină de vigoare postul total fiind cel mai bun întaăritor pentru inimile slabe, este o vindecare fizică rațională. S-au constatat vindecări complete și permanente a ceea ce s-ar fi crezut a fi boli organice incurabile căci această odihnă îi permite inimii să se repare; ea nu slăbeste pe parcursul postului ci se înzdrăvenește căci greutatea pe care o cară se micsorează, presiunea crescută a sângelui scade și acest fapt îi usureaza din sarcină.

Mușchii

Cercetătorii au arătat că se poate pierde până la 40% din greutatea muschilor. Excepție face mușchiul inimii care pierde numai maxim 3%. Descreșterea în volum se extinde deci și asupra celulelor mușchilor. Se presupune că nu există de fapt o scădere reală a muschilor în ce privește celulele care îi compun ci doar consumarea grăsimii, a glicogenului și în cele din urmă ceva din proteina mușchilor. Acest fapt duce la scăderea în volum a celulelor. Pierderea de grăsime și forță a mușchiului se poate întâmpla oricând fără a periclita sănătatea.
În general mușchii scheletului sunt afectați mai devreme și mai intens decât mușchii netezi. Se pare că nu există de fapt nici o descreștere în număr a fibrelor mușchilor, ci numai o diminuare în mărime a celulelor lor. Acestea sunt mai degrabă reduse în mărime dar rămân perfect intacte.
Cercetările au arătat că broaștele si somonii au grăsimea depozitată în mușchi în timpul perioadei de hrănire, pe care și-o consumă în timpul hibernării. Descreșterea în volum a zonei musculare este datorată pierderii grăsimii și nu a mușchilor propriu-ziși. Cam același fenomen se observă și la cei care postesc.

 

Rinichii

 

Pierderile structurale si de volum ale rinichilor sunt insignifiante si de obicei mult mai slabe procentual față de intregul corp. Rinichii tineri sunt si mai rezistenți la pierderea in greutate pe timpul postului total.

Ficatul

Pierderile din ficat sunt semnificative: foarte multă apă și glicogen. De obicei ficatul pierde mult în greutate față de restul corpului sau alte organe, mai ales în primele zile ale postului datorită consumării glicogenului și a grăsimii stocate de el.

 

Plămânii

Plămânii își păstrează aspectul și structura obișnuită. Pierderea în greutate a acestora este de cele mai multe ori mică față de restul corpului, alteori fiind egală procentual, alteori mai mare. La tineri plămânii par mult mai rezistenți la pierderea în greutate. Că plămânii beneficiază mult de pe urma postului negru este aratat de rapida revenire a lor din boală, în aceasta perioadă, chiar și dintr-o boală precum tuberculoza. În bolile de plămâni se cer posturi totale mai scurte decât în bolile altor organe datorită faptului că țesutul plămanilor posedă puterea inascută de a se autovindeca într-un timp mult mai scurt și mai eficace decât oricare alt organ bolnav.

 

Pancreasul

Rezistent la pierderea în greutate pancreasul la început înregistrează scăderi foarte slabe în greutate. Pe masura inaintării în postul total acesta se micșorează tot mai mult. Își recuperează însă rapid volumul după revenirea la consumul alimentar revenind la normal. La unii oameni devine mic și ferm în alte cazuri rămâne normal, în altele se reduce parțial.

Splina

 Pierderile acestui organ sunt în special pierderi de apă dar destul de mari cantitativ.

Stomacul

Se întinerește prin acest repaos revenind la performanțe normale omului sănătos. La fel și mușchii stomacului și glandele anexe tubului digestiv. Sensibilitățile sunt vindecate, digestia îmbunătățită, stomacul mărit se restrânge și tinde să revină la mărimea normală, ulcerele se vindecă, iritațiile se retrag, și apetitul devine normal.

 

Modificări chimice

Sunt remarcabile. Este normală pierderea de substanțe organice a corpului dar acesta nu își pierde mineralele în aceeasi măsură, ele fiind redistribuite pentru păstrarea integrității organelor vitale.
În post componentele anorganice, mineralele, nu se pierd la fel de rapid cum se pierd componentele organice: grasimile, carbohidratii si proteinele. Corpul le conservă pe acestea din urmă aruncând doar excesul de elemente minerale dacă acesta există. Cu cât este mai important un mineral cu atât mai puțin din el se va pierde în timpul postului negru.
Mușchii și sângele pierd destul de multi din constituenții minerali mai ales sodiu, în timp ce cantități considerabile de minerale sunt acumulate în creier, splină și ficat. Are loc mai degrabă un schimb de minerale dintr-o parte în alta, de la un organ la altul. În timp ce sulful și fosforul se diminuează în componențe muschilor rapid, la fel și proteinele, se observă o crestere a cantității de calciu în aceste organe. În părțile moi ale corpului crește procentul de potasiu. Sarurile de potasiu și calciul nu se pierd așa rapid ca alte elemente.
Excesul de fier conținut eventual în dietă este transportat în celulele ficatului și stocat. Fierul eliberat de descompunerea celulelor roșii este stocat de asemenea în ficat și splina și nicidecum eliminat în cantitate mare. Ca urmare rezerva de fier a corpului în forma de hematogen este relativ mare. Corpul are rezerve considerabile de fier chiar și în cazul anemiei fatale, aceasta concluziuonându-se din observarea abundenței și a rapidei regenerări a sângelui precum și cresterea hemoglobinei și a celulelor roșii în timpul postului. Eliberarea fierului prin descompunerea țesuturilor consumate este oprită în corp, acesta nefiind aruncat afară. Atât fierul cât și alte elemente necesare corpului sunt consumate în post deși corpul stochează o mare parte din fier în splina și ficat sau în celulele maduvei și în cresterea numărului celulelor roșii.

http://soilandhealth.org/02/0201hyglibcat/020127shelton.III/020127.ch7.htm