Posts Tagged ‘post negru’

Posibile simptome după întreruperea postului cu apă

Există câteva manifestări trecătoare cu care vă puteți confrunta, în special după întreruperea unui post cu apa de durată. Oricare ar fi acestea este bine de știut că ele sunt temporare, durează o scurtă perioadă și prin urmare nu are rost să vă îngrijorați, să vă simțiți dezamăgiți sau să apelați la tratamente alopate la ivirea acestora. Iată care sunt cele mai frecvente simptome:

-       O ușoară iritare internă a gâtului, asemănătoare celei care apare după ce s-au consumat băuturi reci sau când o răceală este pe cale de a se instala.

-       Mici afte în interiorul gurii

-       Acumulare de lichid în anumite zone, în special în zona gleznelor

-       Oboseală după ce se ia masa

-       În cazul femeilor, întârzierea menstruației

-       Cei care au postit pentru remedierea unei probleme de sănatate este bine să cunoască faptul că, la întreruperea postului, se pot confrunta din nou cu ușoare simptome ce ar indica aparent revenirea problemei respective. Dacă acea problemă de sănătate implica dureri  înainte de post, și aceste dureri pot avea la rândul lor o ușoară revenire, pentru o scurtă perioadă.

Cauzele acestor manifestări au la bază efortul organismului fiecăruia de a face acele ajustări necesare pentru readaptarea la un sistem digestiv funcțional, procesând hrană solidă. Este o perioadă de tranziție dar nu lipsită de importanță. Deși acest proces presupune o serie întreagă de eforturi, organismul încearcă să străbată aceasta perioadă cât mai silențios cu putință chiar și atunci cand este supus unei adevărate brutalizări alimentare. Nu reușește însă întotdeauna acest lucru și se manifesta într-unul din modurile amintite mai sus.

În acest context, nu este indicat să dați sub nici o formă curs impulsului de a reîncepe să postiți, simțind vreun sentiment de vinovăție că ați întrerupt eventual postul respectiv mai devreme sau că poate nu ați efectuat această întrerupere așa cum ar fi trebuit! O astfel de acțiune nu numai că nu îi este necesară organismului, ci, din contră, îi aduce un deserviciu, reprezintă o influență negativă, deloc recomandabilă.

Tot ce trebuie făcut în această perioadă este să vă odihniți îndeajuns și să faceți toate eforturile de voință posibile pentru a vă alimenta cu mâncăruri ușoare din punct de vedere al efortului digestiv pe care consumarea lor îl presupune, dar bogate în nutrienți. Preferabil ar fi ca în această perioadă sistemul digestiv să beneficieze de o hrană constând în alimente aflate în starea lor naturală, cu o combinare redusă în cadrul aceleiași mese.

Cu cât se respectă mai consecvent aceste două reguli, eventualele simptome deranjante se vor retrage curând sau, cel mai adesea, vor lipsi cu desăvârșire. Așadar, micile neplăceri aferente întreruperii unui post de durată nu sunt nicidecum o regulă. Ele sunt, în cele mai multe cazuri, semnalul ca revenirea la alimentarea organismului s-a făcut brusc, fie din punct de vedere cantitativ, fie din punct de veredre calitativ (cu mâncăruri greu digerabile sau cu o varietate excesivă în cadrul aceleiași mese).

Oferind organismului propriu o tranziție lentă și ușoară se va observa cum acesta capătă o vitalitate tot mai mare și o sănătate din ce în ce mai bună.

P.S. Dacă după un post de durată medie sau mare ați avut un alt tip de simptome decât cele amintite mai sus, vă invit și pe voi să le menționați pentru a completa acest subiect.

Cum să menținem un timp îndelungat rezultatele obținute în urma postului negru

Deși nu face obiectul acestui site, pentru că de-a lungul timpului a fost solicitată în numeroase rânduri dezvoltarea acestui subiect, voi posta câteva aspecte ce trebuie avute în vedere pentru a păstra efectele benefice ale unui post cu apă, un timp cât mai îndelungat.

Fie că s-a postit pentru detoxifierea organismului ori pentru scăderea în greutate sau pentru a ameliora funcționarea deficitară a unor organe și sisteme ale organismului, toți cei care au ținut un post cu apă, doresc ca ceea ce au obținut prin acest efort, să fie menținut o perioadă cât mai îndelungată. Pentru aceasta vor trebui să se aibă în vedere câteva aspecte în ceea ce privește alimentația și viața de zi cu zi. Optim ar fi ca aceste câteva idei să fie reținute și aplicate  în așa fel încat să devină un mod de viată permanent și nu doar o trecere către vechiul mod de alimentare care a dus de fapt la ivirea problemelor respective de sănătate. 

Întai de toate, trebuie avut în vedere faptul că, după un post cu apă, o perioadă, în funcție de durata acestuia, metabolismul este ceva mai lent. În general, metabolismul unei personae, avut în perioada în care aceasta se alimenta obisnuit, cu mâncare solidă, revine la același stadiu inițial după un post cu apă, după scurgerea unei anumite perioade. Așadar, acest lucru nu se întâmplă imediat după încetarea postului ci, treptat, necesitând, de regulă, dublul perioadei în care s-a ținut post cu apă. Spre exemplu, dacă s-a postit timp de 1 zi calendaristică, metabolismul va reveni pe deplin la stadiul avut anterior de o anumită persoană, după scurgerea altor 2 zile calendaristice; dacă s-a postit o saptamană (7 zile), metabolismul persoanei respective va reveni la rata avută de aceasta înaintea postului, după scurgerea a încă 2 săptămâni (14 zile). O atenție deosebită trebuie acordată acestei reguli în special de către acele personae care au postit pentru a-și reduce greutatea corporală pentru a nu pierde rapid o mare parte din succesul obținut pe timpul postului.

Motivul principal pentru care se spune că revenirea corectă din post este mai dificilă decât postul însuși, constă în faptul că dificultatea revenirii nu ține doar de partea fizică a realimentării ci și de echilibrul psihic al celui care tocmai și-a încheiat postul. Din păcate, de foarte multe ori revenirea din post înseamnă deschiderea unei uși pe care, în loc să se intre cu pași mici, cu calm și echilibru, se năvălește pur și  simplu,  de-a dreptul barbar pentru întreg sistemul digestiv și pentru organism în general.

Iată care sunt cele câteva aspecte de urmat pentru păstrarea rezultatelor unui post cu apă:

 
- Încercați să consumați în fiecare zi cantități cât mai mari posibil, din totalul de hrană administrat, constând în hrană vie, de natură vegetală, nepreparată termic. Atunci când în dieta unei persoane aceste produse se află în proporție mare, datorită nutrienților extrem de numeroși pe care îi conțin, hrănirea organismului este asigurată fără a se realiza un exces caloric și cu obținerea deplină a senzației de sațietate. În același timp, se poate mânca mult cantitativ, fără grija caloriilor. În timp, oganismul alimentat  frecvent cu abundența de nutrienții proprie unei astfel de diete, va înceta a mai da semnale de foame, la o perioade anormal de scurte după ce s-a mâncat, asa cum se întamplă în cazul mâncatului clasic, unde ”ronțăiala” a devenit un obicei normal și foamea este cvasi-permanentă.

S-a ajuns la concluzia că, din cauza unei alimentații defectuoase, cu alimente lipsite de acel necesar nutritiv esențial unui organism sănătos (dar totuși foarte bogată caloric), oamenii sunt de fapt, în marea lor majoritate, subnutriți chiar dacă au o greutate cu mult peste normal iar foamea semi-permanentă nu este o dereglare psihică sau de obișnuință ci un semnal normal dat de un organism care trage în permanență un semnal de alarmă anunțând că este tot mai lipsit de nutrienții necesari pentru a-i susține funcționarea corectă.

Ce este de făcut? Să inversăm această scară alimentară actuală, unde nutrienții înseamnă foarte puțin, iar aportul caloric înseamnă foarte mult, cu acea alimentație în care se aduce un aport sporit de nutrienți și unul scăzut de calorii. Singurele alimente care îndeplinesc această condiție sunt acele alimente consumate în starea lor naurală: fructele, legumele, semintele, și cele minim procesate: cerealele, boabele și anumite legume ce nu se pot consuma crude.  

-  Eliminarea din dietă, pe tot parcursul perioadei de revenire din post, a zahărului alb, a îndulcitorilor sintetici și a tuturor dulciurilor în general (cu excepția fructelor!). După terminarea perioadei de revenire la normal a metabolismului, este în continuare recomandată evitarea zaharului alb și a îndulcitorilor sintetici de orice fel, precum și a tuturor produselor care îi conțin. Se pot consuma însă, în cantități mici, alternative mai sănătase de îndulcitori precum: zahărul brut, mierea de albine, siropul de agave, îndulcitor din ștevie, sirop de arțar și alti îndulcitori naturali. Totuși trebuie în permanență avut grijă la prporția acestor alimente in dietă, pe tot parcursul vieții urmărindu-se a se trece prin perioade de pauze totale în consumul acestora. 

- Evitatarea consumului acelor produse din cereale care nu se află în forma lor integrală (ex: pâine albă, orez alb, cereale neintegrale, etc.) și  înlocuirea lor cu cereale integrale și cu produse din cereale integrale.

Este o decizie absolut pripită cea de a renunța la consumul de pâine. Cerealele trebuie să aibă o proporție mare în alimentația noastră, ele trebuie sa stea la baza piramidei alimentare. Greșala nu este cea de a mânca pâine ci cea de a mânca pâine albă și produse din făină albă, produse care sunt golite în mare parte de elemente nutritive dar abundente în calorii.

Pâinea integrală, orezul integral, cerealele integrale presate (tip musli) trebuie să facă parte obligatoriu din alimentația zilnică, prin rotație. Suntem obișnuiți să apelăm la pâine deci automat la grau, ingorând aproape cu desăvârșire  existența celorlalte cereale. Săptămânal este bine a se consuma, măcar o dată, câte o porție din fiecare dintre celelalte cereale precum: secara, orzul, ovazul, orezul, porumbul, meiul, hrișca.

Din păcate, pentru amatorii de produsele de patiserie și cofetarie, aflate atât de la îndemana, vestea nu este bună, întrucât acele produse sunt făcute din făină albă și zahar alb, afânători și aromatizanți iar o schimbare de optică alimentara va trebui să le excludă.

 – Excluderea, din alimentație a uleiurilor vegetale procesate precum margarina și uleiurile rafinate, cât și a acelor produse care le conțin. Din nou sunt vizate produsele cofetăriilor, patiseriilor, fast-foodurilor, produselor ambalate din rafrurile supermarketurilor dar și din bucătăria tradițională unde conținut de prăjeală sau de ”tras la tigaie” există în aproape orice preparat.

Pentru a fi benefic organismului, uleiul folosit în alimentație trebuie să fie presat la rece și adăugat după ce mâncarea a fost gătită și s-a răcit. Din nou trebuie avut în vedere faptul că există o multitudine de uleiuri în afara celui de floarea soarelui și că de-a lungul timpului este bine să alternăm folosirea lor.

 - Eliminarea totală și definitivă a băuturilor alcoolice, a sucurilor sintetice, acidulate sau nu, a energizantelor și a fumatului. Aceste obiceiuri readuc toxicitatea organismului cu o viteză amețitoare iar o dietă, oricât de bună, devine ceva aproape inutil pentru sănătate, în prezența consumului de alcool, energizante, sucuri sintetice și a fumatului.

- Eliminarea mâncărurilor intens procesate (cam tot ce se gaseste în fast-fooduri, în cofetării, în patiserii, sau gata ambalat pe rafrurile magazinelor). Acestea conțin cantități mari de ulei rafinat/margarina , zahăr alb, arome sintetice, monoglutamat, conservanți, coloranți, afânatori și multe alte substanțe care, în mod natural, nu își au locul în organismul uman și care tind să se acumuleze.

Aceste substanțe sunt greu de eliminat iar consumul frecvent al unor astfel de alimente hiper-procesate au ca rezultat acumularea substanțelor nocive în organism, cu tot ansamblul de efecte negative ce vor decurge de aici.  Ne-am obișnuit poate să ne uităm câte E-uri conține un produs, dar aceste E-uri reprezintă doar vârful icebergului în materie de mâncare nesănătoasă. 

Aceste mâncăruri intens procesate sunt nocive. Ele trebuie înlocuite cu acelea în componența cărora se află alimente ce vor fi consumate așa cum sunt luate din natură sau gătite ușor prin fierbere/coacere la foc mic sau la aburi.

- Încercați să aveți un consum cât mai redus de carne care este impregnata cu acceleratori de crestere pe tot parcursul vieții animalelor respective. Acceleratorii de creștere, folosiți în industria creșterii animalelor și a păsărilor de orice tip, odată ajunși în organismul uman îndeplinesc aceeași funcție pe care o îndeplineau și în corpul animalelor sacrificate pentru a fi mâncate. Acești acceleratori stimulează intens creșterea masei organismului care îi ingeră, deci stimulează acumularea în general. Acceleratorii de crestere folosiți în industria creșterii animalelor reprezintă una dintre cauzele pentru care, în ziua de astăzi, organismele umane acumuleaza masă într-un mod anormal de rapid, imposibil cu secole în urmă. Și mai rău este faptul că acești acceleratori de creștere stimulează nu doar mărirea masei organismului care i-a integrat ci și a tuturor acelor forme de viață din interiorul său care îi sunt potrivnice.

Chiar dacă dețineți o sursă de carne provenită din animale crescute ca acum 100 de ani și demnă de încredere în ceea ce privește felul cum acestea au fost hrănite, crescute și cu ce au fost injectate, carnea va avea, prin natura ei, același rol de a stimula creșterea masei corporale a celui care o consumă.

Dincolo de preocuparea pentru greutate, este cunoscut faptul că, un consum frecvent de carne crește puternic aciditatea organismului și pregătește astfel terenul pentru boala. Toxinele lăsate în organism în urma digerării cărnurilor sunt cel mai greu de eliminat și, staționând în interior, ele declanșează o acțiune de tip inflamator la nivel celular. În plus, trebuie știut că inamicul colesterol este prezent în absolut toate produsele de origine animală.

Pentru cei preocupați de necesarul propriu de proteine, este bine de știut că, prin gătirea cărnii, o mare parte din proteinele acesteia se distrug, în general rămânând doar 1/3 din renumitul aport proteic măsurat al cărnii iar mâncatul crud al acesteia inseamna ingerarea unei cantitati inspaimântatoare de forme parazitare deci este din start exclus. 

De asemenea, este bine de reținut că proteine există din abundență în toate tipurile de semințe cerealiere, în legumele boabe dar și în alte legume, precum și în semințele oleaginoase. Sursele de top în ceea ce privesc proteinele, neînsoțite de riscurile si dezavantajele celor de origine animală sunt: ciupercile, fasolea boabe, soia, nucile, migdalele, semintele de floarea soarelui, grâul, orezul, porumbul, orzul, secara, meiul, spirulina.

Daca nu vă gandiți sa renunțați la consumul de carne, aveți în vedere cel puțin includerea unor pauze frecvente, săptămânale, în consumarea acesteia pentru a da ragaz organismului să elimine substanțele nocive datorate acestui consum. De asemenea un repaos ceva mai indelungat decateva saptamâni este necesar la schimbarea  anotimpurilor, primavara si toama.

 - Lactatele și ouăle, la randul lor, este recomandabil a fi consumate cu maximă ponderare. Este cunoscut faptul că, la persoanele adulte dar nu numai, în urma consumului frecvent de lactate, organismul ajunge să devină îmbâxit de mucusul ce se generează în urma procesării lor în sistemul digestiv uman. Acest mucus se localizează la nivelul membranei celulare în tot organismul dar cu deosebire staționează în sistemul digestiv și  în cel respirator, fiind responsabil pentru funcționarea problematică a acestora.

Pentru cei îngrijorați de o posibilă lipsă de calciu, presupusă a proveni în urma unui consum scăzut de lactate și ouă, este bine de știut că, o proportie mare de calciu se găseste în toate cerealele, în toate semințele oleaginoase precum și în legumele boabe. În plus, consumul acestora nu vine însoțit de acea suită de factori nocivi cu care este acompaniat consumul de lactate dintre care, un loc de frunte îl are prezența cazeinei, și a consumului de lactate și ouă însoțit de prezența colesterolului, a medicamentelor (antibiotice și analgezice), a hormonilor sintetizati in laborator sau a celor auto-sintetizati (hormonii stresului: cortizolul si adrenalina).

Și în cazul consumului lactatelor și al ouălor este recomandabil să includeți pauze săptămânale precum și la schimbarea anotimpurilor pentru ca organismul să reușească eliminarea compușilor nocivi proveniți din acestea. 

În afara aspectelor de mai sus, cu privire la alimentație, trebuie avut în permanență în grijă păstrarea unui echilibru între consumul de mâncare și consumul energetic provenit din activitatea fizică a fiecăruia. Cu alte cuvinte, atunci când simțim că am mâncat peste nevoile proprii nouă, trebuie să intensificăm efortul fizic depus. Suntem meniți să ne mișcăm, să fim în activitate fizică, atât timp cât suntem treji. O dietă, oricât de sănătoasă, nu poate compensa lipsa de mișcare.

Daca vă îndoiți vreodată că v-ar fi necesară o viață activă din punct de vedere fizic, pentru ca poate încă sunteți sănătos și suplu, și mâncați sănătos, amintiți-vă urmatorul aspect: 

În urma tuturor proceselor interne ce asigură desfășurarea vieții, precum și în urma tuturor proceselor digestive, organismul acumulează permanent reziduuri iar aceste reziduuri nu pot fi antrenate către eliminarea din corp decât prin efort fizic. Dieta fară mișcare înseamnă numai jumatate de masură în lupta pentru sănătate.

 

Postul cu apă pentru începători sau postul de 24 de ore

Pentru că există și persoane care nu au ținut niciodată un post cu apă, care simt nevoia de o îndrumare pentru a avea curajul să facă acest prim pas, cu încrederea că nu procedează greșit, postez acest scurt ghid pentru un prim post cu apă de 24 de ore, valabil de asemenea și pentru prima zi a oricărui post de durată.

Odată ce v-ați decis să țineti primul vostru post de scurtă durată, veți începe bineînțeles cu a ține unul de 24 de ore. Este greșită, după părerea mea, ideea că, pentru a obține beneficii, trebuie să postiți săptămâni sau luni de zile. Într-un post ținut corect, beneficiile apar chiar din prima zi iar dacă după aceea se menține un regim alimentar sănătos, beneficiile pentru sănătate, obtinute în această zi, vor dura si ele.

Posturile ținute perioade lungi de timp vor sprijini desigur o detoxifiere și o ameliorare a sănătății, de cele mai multe ori completă, precum și o scădere mare în greutate. Totuși, orice mic efort de acest fel poate fi un inceput, apoi veți putea încerca, fără frică, pas cu pas, posturi de o durată mai mare.

Dacă v-ați decis și sunteți gata pentru un post de 24 de ore, este bine să aveți în vedere următoarele recomandări:

 1. Gândiți-vă în prealabil la alegerea unei zile în care vreți să țineți acest post de 24 de ore, o zi pe care o considerați oportună. Daca este posibil, alegeți o zi care nu este aglomerată cu numeroase activități și angajamente. Nu lăsați totuși ca această alegere a zilei să devină un motiv de amânare permanentă a postului. Odată ce ziua este aleasă, mai trebuie doar să găsiți și voința de a începe și de a duce la capăt acest scurt post. Dacă vă simțiți capabili, puteți desigur ține postul în orice zi obișnuită.

 2. Asigurați-vă că aveți apă de calitate. În tot mai puține orașe, apa de la robinet este indicată a fi folosită pentru băut. Tot mai multe persoane folosesc filtre de apă; dacă nu aveți unul, poate că acum este momentul optim să vă decideți să îl achiziționați. În multe cazuri nici apa îmbuteliată nu este grozavă, în primul rând din cauza faptului că este îmbuteliată în sticle de plastic. O altă variantă ar fi găsirea unui izvor verificat din punct de vedere al purității apei in primul rând. Pentru un post scurt se poate folosi si ceaiul verde în combinție cu apa plată.

  3. Dacă decideți să spuneți cuiva că veți ține acest post de 24 de ore, căutați ca acea persoană să fie una apropiată vouă și cu vederi ceva mai largi. Există multe persoane care pur și simplu nu pot înțelege această decizie și vor încerca cu tot dinadinsul să vă facă să renunțați la post. Deși este bine să beneficiați de suport uman în timpul postului, nu împărtășiți prea multor persoane ceea ce aveți de gând. Se poate apela eventual și la forumurile de discuții cu acest specific cum este cel de pe acest site. Pentru cei care cunosc alte limbi de largă circulație, acest gen de forumuri sunt numeroase.

 4. Cu măcar o săptămâna înaintea postului reduceți aproape de zero cantitatea de zahăr, grăsimi și cofeină consumata zilnic. Cu cât sunteți mai stricți în această măsură, cu atât mai ușor vă va fi postul. Detoxifierea și deci postul venit în urma consumului recent și consecvent de cofeină, de exemplu, poate cauza dureri de cap puternice. Daca corpul este saturat cu zahăr și grăsimi, atunci neplăcerile date de foame și de simptomele detoxifierii vor fi mult mai puternice decât în cazul persoanelor cu o alimentație corectă și sănătoasă. Pe scurt, vă va fi mult mai greu să treceți peste prima zi de post.

Este indicat ca in perioada anterioara postului să mâncați salate, legume fierte sau gătite la aburi, carne de pasăre sau pește gătită prin fierbere, aburi sau la grătar. De asemenea, în această saptamană anterioară postului, începeți să vă formați obiceiul de a bea între 1,5 și 2 litrii de apă dacă aceasta nu vă era în obișnuință până cum. Apa, împreună cu reducerea consumului de zaharuri, grăsimi și cofeină vă vor aduce printre alte beneficii și un tranzit intestinal mai bun. Acest pas are rolul de a da un puseu important procesului de detoxifiere.

 5. Dacă în general aveți un tranzit lent sau suferiți de constipație frecvent, este indicat ca, înaintea postului cu o săptămână, să luați zilnic acele tablete naturale pentru curățarea și detoxifierea colonului, așa cum este specificat în instrucțiunile de folosire ale acestora. În combinație cu schimbarea dietei și cu creșterea cantității de apă consumtă, această metodă eficientă și nu foarte costisitoare de curățare a colonului va induce acel tranzit necesar detoxifierii prin post care urmează să aibă loc. Astfel, intestinele vor fi curățate în mare parte de acele resturi care au aderat pe peretii lor, în special în zona colonului. O curățenie de acest tip, efectuată înaintea postului de 24 de ore, va reduce de asemenea foamea și simptomele neplăcute ale detoxifierii pentru că, multe din toxinele sistemului digestiv vor fi fost deja eliminate.

 6. Ultima masă dinaintea celor 24 de ore de post cu apă nu trebuie să depășească ora 8 seara deși cel mai indicat ar fi să fie consumată în jurul orelor 6-7 seara și să nu fie mai bogată decât cele din săptămâna pregătitoare.

În dimineața zilei de post beți două pahare pline cu apă imediat după trezire pentru a facilita eliminarea conținutului colonului, aferent zilei precedente. Apoi, luați din nou acele tablete aferente dimineții din purgativul amintit mai sus, împreună cu o cană de ceai verde.  În rest nu vă rămâne decât să așteptați ca ziua să treacă, bând cât de multă apă este posibil, dar nu mai puțin de 2 litrii.

De fiecare dată când disconfortul foamei revine, beti din nou 1-2 pahare cu apă. Dacă trebuie să plecați de acasă, asigurați-vă că aveți la dispoziție suficientă apă. Dacă alegeți să plecați de acasă cu acea cantitate de apa necesară și de care sunteți probabil mai siguri din punct de vedere al calitâții decât de apa pe care o puteți găsi în alte părți, asigurați-vă că aceasta este ținută într-un loc răcoros.

 7. În jurul orei 12 ziua, când foamea are primul puseu puternic, puteți apela la o sticla cu apă minerală, cu condiția să fie băută foarte lent. Această metodă reprezintă pentru majoritatea un ajutor eficient în potolirea foamei. Dacă ați luat purgativele naturale recomandate la punctul 5, veți avea cel mai probabil nevoie de o toaletă și pe parcursul zilei așa că asigurați-vă că există mereu una în apropiere.

 8. Pe la ora 3 ziua, veți începe să simțiți o foame cu adevărat puternică. Tot atunci, majoritatea persoanelor încep să simtă și primele simptome ale detoxifierii. Este momentul în care trebuie să vă simțiți norocosi și fericiți caci corpul lucrează din greu pentru a scăpa de toxinele care vă periclitau sănătatea. Beți din nou apă plată și/sau minerală. Dacă energia lasă de dorit, o nouă cană de ceai verde poate fi de ajutor.

Pentru cei care dispun de timp, este un moment foarte potivit ca, odată cu această nouă experientă să țineti un jurnal al postului de 24 de ore, în care să vă scrieți gândurile și sentimentele pe care le aveți în această stare nouă și deosebită în care se află corpul vostru. Analizați-vă și scrieți cum vă simțiți din punct de vedere fizic și mental. Observați-vă starea de spirit și schimbările acesteia sau simptomele particulare pe care le puteti avea, unele chiar diferite de ale majorității despre care ați mai citit. Aceste informații vă vor fi foarte folositoare pentru posturile viitoare.

9. Continuați să beți apă plată pe tot parcursul restului după-amiezei. La ora la care ați luat ultima masă în ziua anterioară, în cazul nostru 6-7 seara, postul de 24 de ore ia sfârșit. Întrerupeți-l, dar nu oricum, pentru că altfel străduința ar putea să fi fost degeaba. Prima oară, se bea un suc dintr-o portocală sau gref, la alegere, diluat cu un pahar sau două de apă. După o oră, se poate cosnsuma un măr sau o pară. Nu se mănâncă nimic altceva căci poate apărea o stare de rău în cazul celor neobișnuiți cu acest fel de post.

10. În dimineața următoare se beau din nou două pahare mari cu apă, imediat după trezire și se ia un mic dejun ușor, ce poate conține fructe sau lapte degresat. Acesta este un moment optim pentru a reflecta asupra stilului de alimentație propriu, de dinaintea postului și asupra ideii de a adopta un mod de viață și hrănire sănătos, pentru totdeauna, căci felul minunat cum vă simțiți în aceasta dimineață ar putea deveni și el permanent.

Cu speranța că aceste îndrumări vor fi de folos cât mai multor începători în ale postului cu apă, doresc tuturor un post cât mai usor, cu urmări dintre cele plăcute și dorite!

 

Contraindicații pentru postul negru

Persoanele care se înscriu în vreuna dintre categoriile de mai jos, nu vor ține post negru până când încadrarea în categoria respectivă va lua sfârșit sau va beneficia de supraveghere de specialitate.

Postul negru este interzis pentru:

-          Persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

-          Femeile însărcinate

-          Femeile în perioada de lăuzie și alăptare

-          Persoanele care suferă de tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie, etc.)

-          Persoanele cu anemie severă

-          Persoanele care suferă de diabet tip I, dependente de insulină

-          Oricine a suferit de un atac de cord

-          Persoanele care suferă de boala numita Porphyria (un defect genetic metabolic)

-          Persoanele care suferă de acea deficiență genetică rară care împiedică o ketoză corespunzătoare

-          Cei care suferă de tulburări psihice căci este posibil să nu poată traversa etapa de detoxifiere a postului negru fără supraveghere medicală corespunzătoare.

 

 

Apa si postul negru

 

Cantitatea

 

Exista doua opinii in ceea pe priveste cantitatea de apa pe care trebuie sa o consumam in timpul postului negru.

Multi practicanti cu experienta ai acestuia sustin ca apa trebuie consumata conform setei si nicidecum in vreo cantitate anume impusa de greutatea proprie, de temperatura de afara, de natura efortului fizic facut, etc. De asemenea in primele 2 pana la 4 zile ale unui post negru majoritatea postitorilor sustin ca nu au avut senzatie de sete, dupa care in zilele care au urmat au simtit o nevoie acuta de apa, recuperand astfel eventualele lipsuri din organism. Exista de asemenea o constatare pertinenta, cum ca bautul apei in primele zile ale postului negru starneste foamea.

De partea cealalta se afla practicanti ai postului doar cu apa care sustin consumarea obligatorie a unei anumite cantitati de apa indiferent de sete, efort, temperatura de afara, etc.  deoarece aceasta intensifica schimburile la nivel celular si ajuta la o mai rapida eliminare a toxinelor din organism. Cantitatile recomandate difera in functie de mai multi factori sustinandu-se consumarea unei cantitati minime de 1,5 l pe zi. Pe de alta parte nu putem sa nu observam ca in acest caz, desi postul este tinut si pentru refacerea si odihnirea organelor interne, rinichii vor avea in continuare intens de lucru. Nu putini sunt cei care au observat pe de alta parte ca isi refac fortele slabite si combat simptomele neplacute ale postului cu ajutorul consumului de apa atunci cand problemele respective apar.

 

Calitatea

 

Calitatea apei consumata in timpul postului negru este de asemenea foarte importanta. Efectul de detoxifiere adus organismulnui de postul negru trebuie imbunatatit prin consumarea unei ape cat mai pure, lipsita de substante chimice (folosite pentru curatare) astfel incat sa ajutam procesul de curatare al organismului in loc sa il impovaram consumand  o apa intens chimizata. Pe acelasi sistem de gandire conform caruia organele noastre se refac si se odihnesc in timpul postului negru, trebuie sa tinem cont ca o apa plina de compusi chimici, intarzie refacerea ficatului caci acest filtrual organismului are de munca si impotriva acestora.

Apa de la robinet este de obicei incriminata din cauza metodelor prin care este curatata, in special prin clorurare si florurare si din cauza prezentei dioxinelor. Substantele chimice care nu se gasesc in compozitia naturala a apei, in mod firesc, in izvoare, sunt deci incompatibile cu organismul uman si in timp induc boala. Din fericire multe dintre aceste substante aflate in apa de la robinet  se evapora daca apa respectiva se fierbe cateva minute. Nu uitati : apa menajera nu este sinonima cu apa potabila. Cautarea unor surse de apa cat mai pure este imperativa in timpul postului cu apa.

 

 Valoarea alcalinitatii/aciditatii apei

 

Ph-ul apei este de asemenea important.  Multe din boli au la baza toxicitatea organismului, toxicitate care inseamna un dezechilibru sinonim cresterii aciditatii organismului. Prin urmare, pentru vindecare, trebuie reechilibrata balanta acido-bazica a organismului respectiv, prin consumarea de apa usor bazica. Valoarea optima a ph-ului corpului uman este de 7,35 – 7,40; cand se atinge aceasta stare de echilibru, corpul are cele mai multe sanse de insanatosire si de pastrare a sanatatii prin forte proprii. Ca urmare, cea mai potrivita apa pentru consum este cea care are aceasta valoare a ph-ului optim pentru corp.  Din pacate putine sunt apele imbuteliate, atat cele plate cat si cele minerale, pe care le gasim in magazine, pe a caror sticla sa se mentioneze pe eticheta care este ph-ul acelei ape. Putem afla totusi daca apa este cat de cat echilibrata daca ne uitam la compozitia ei, care trebuie sa fie usor alcalina, aceasta insemnand sa contina cat mai multe minerale cu rol alcalinizant precum calciu, magneziu, potasiu, sodiu, cesiu in cantitati cat mai mari si cat mai putine din cele cu rol acidifiant.

 

Apa distilata

 

Distilarea apei este procesul prin care apa este adusa la temperatura de fierbere, pana cand se  produce evaporarea, dupa care vaporii condensati sunt stransi sub forma de picaturi. Sustinatorii consumului de apa distilata spun ca aceasta apa, fiind obtinuta cum am descris mai sus, urmeaza un proces sinonim cu cel din natura, anume cel al obtinerii unei apei pure, care ar rezulta din insusi procesul de circulatie a apei in natura, daca nu ar fi existat poluarea si interventia omului.

Apa distilata nu mai contine minerale de nici un fel si de aceea are proprietatea de a absoarbe rapid substantele toxice din tesuturi, eliminandu-le astfel, odata cu iesirea ei. Pe de alta parte, apa distilata absoarbe la fel de repede elementele toxice din mediul in care se afla, de exemplu dioxidul de carbon din aer devenind astfel agresiva prin aciditatea data de acesta. Neamaicontinand minerale, aciditatea apei, aparuta din cauza absortiei dioxidului de carbon captat din aer, ar provoaca pe termen lung deficienta de minerale in organism caci favorizeaza eliminarea lor prin urina, indiferent cat de corecta este alimentarea in rest. Pentru a suplimenta lipsa de minerale benefice rezultata din aceasta concluzie, multi imbunatatesc apa distilata, adaugandu-i sare de mare. Astfel se obtine o apa eliberata de substante chimice daunatoare si imbogatita cu minerale benefice pentru sanatate.

Folosirea apei distilate in timpul postului negru este deseori mentionata in literatura de specialitate. Multi dintre cei care au folosit-o s-au plans de o acutizare a simptomelor de detoxifiere, din aceasta cauza sustinandu-se ca ar trebui folosita numai dupa ce se inainteaza in acest tip de post si organismul a eliminat cea mai mare parte din toxinele existente, astfel evitandu-se starile mai acute de rau.

Cei care se opun folosirii apei distilate o considera un produs care nu poate exista in aceasta stare in natura si care chiar daca a existat candva organismele noastre s-ar fi adaptat la noile tipuri de apa existenta si ca urmare apa distilata reprezinta un produs nenatural si impropriu consumului, tocmai datorita puritatii ei care o transforma intr-un factor agresiv.

De partea consumului apei distilate se afla, bineinteles, si cei care s-au vindecat de boli, in special de cele de natura canceroasa. Informatiile sunt contradictorii in privinta consumului de apa distilata in mod continuu, acceptandu-se mai degraba folosirea ei doar sub forma de cura de detoxifiere pentru o perioada de timp. 

Experienta personala

 

Dincolo de toate aceste aspecte ale consumului de apa in postul negru, trebuie sa tinem seama de un amanunt, cat se poate de important, poate cel mai important dintre toate:  corpul fiecaruia este alcatuit intr-un mod unic si are un mod deosebit de manifestare. Sa nu ne ferim de ceea ce inseamna experimentarea personala, sa nu asteptam informatii exacte despre ce si cum trebuie sa facem sau sa ni se intample sau sa asteptam exact aceleasi rezultate pe care le-a avut o alta persoana care a incercat acel lucru. Nimic nu este mai valoros si mai adevarat decat ceea ce am cunoscut prin noi insine si nimic nu ne face sa ne simtim mai vii si mai mandri si mai siguri de noi insine decat cunoasterea si autocunoasterea directa. La fel este si in cazul consumului de apa, in timpul postului negru: consumati atat cat observati ca va face bine iar daca treceti prin perioade dificile, amintiti-va ca s-ar putea sa nu fi consumat apa indeajuns sau apa cea mai sanatoasa. Fiti flexibili dar atenti caci corpul nu intarzie a da semnale de care trebuie sa tinem intotdeauna cont.

 

Reacții neplăcute în timpul postului negru (2)

 

Expectorarea

Ceea ce s-ar putea numi o „criză de expectorare” se manifestă în puţine cazuri însă uneori o scurgere aproape continuă de mucus este împinsă în gură şi gât necesitând o expectorare susţinută. Deseori aceasta durează câteva zile şi poate persista în această perioadă chiar şi în timpul somnului. Este evident un proces de eliminare pe care nu este nevoie să îl împiedicăm în această parte a desfăşurării lui. Ca majoritatea crizelor, dă o senzaţie de disconfort şi enervare atât cât durează şi, ca toate crizele din timpul postului total, este urmată de îmbunătăţiri simţitoare ale stării generale locale.

Există de asemenea câteva cazuri în care saliva curgea la fel de abundentă şi la fel de multă în timpul postului ca şi în timpul alimentării, deşi este o regulă ca ea, ca şi celelalte secreţii ale gurii, să fie simţitor reduse cantitativ încât, în gură, pe buze şi în gât există chiar o senzaţie de uscăciune. În anumite ocazii, secreţia gurii, în special mucusul, pot fi atât de neplăcute încât să înducă voma. Acest gust neplăcut se va reduce treptat şi va dispare întru totul înainte ca postul să trebuiască a fi întrerupt. Pentru o alinare imediată limba poate fi în întregime curăţată cu o perie şi gura clătită cu apă.

Crizele nervoase

Literatura despre postul negru nu conţine multe descrieri ale unor astfel de cazuri. Uşoare dureri şi arsuri chiar serioase pot începe la baza craniului şi să traverseze coloana vertebrală în jos, partea de sus încetând să sufere când durerea trece în josul acesteia. Când durerea şi arsura ajung la baza şirei spinării, ea „sare” la genunchi, în spatele acestora şi de la aceştia din nou la baza craniului. Simptomul  descris poate dura o oră sau mai mult, şi apoi poate urma o perioadă de pauză în care persoana se va odihni sau chiar va putea dormi după care criza poate reîncepe. Postitorul este astfel foarte slabit timp de 3-4 zile, cât această criză persistă, de îndată ce se termină însă, se va simţi mai puternic decât înainte.

Guturaiul

Uneori, la începutul postului cu apă, se poate instala o raceală. O inflamaţie în gât se poate instala şi ea, deşi rareori. Eliminarea mucusului este întotdeauna crescută în partea timpurie a postului, aceasta fiind socotită de multe ori ceea ce am numi o raceală.

Problemele pielii

Erupţiile pe piele pot acoperi întreg corpul sau pot fi doar localizate. De obicei, aceste erupţii dau mâncârimi. Ele se aseamănă urticariei însă nu întotdeauna produc mâncărimi, unele zone cerând scărpinare, altele nu la aceeași persoană și în același moment. Aceste erupţii pot dura doar câteva ore dar de obicei ele persistă 3-4 zile. Ele reprezintă un proces de eliminare.                                                                                                                                           

Durerile de cap/spate/membre

Durerile puternice de cap şi durerile de spate sunt de obicei însoţite de o însemnată stare de slăbiciune care cere repaosul la orizontală. Uneori, cei care postesc se sperie de astfel de simptome. Deşi durerile pot fi severe, nu există nici un pericol. Nu trebuie să întrerupeţi postul în această perioadă. Durerile de cap şi de spate pot dura de la de la 1 la 4 zile. Ele sunt cauzate de faptul că în această perioadă se petrec reajustări şi adaptări ale nervilor. Aceste dureri sunt deseori întâlnite la persoanele nervoase. Durerile de cap sunt de obicei datorate consumului de ţigări, ceai, cafea, droguri şi a mâncărurilor excitante. Durerile de cap, în cele mai multe cazuri, se regăsesc din ziua 1 până la ziua a 3-a, la începutul postului. În nici un caz nu se poate spune că toţi postitorii prezintă astfel de simptome.

În afară de durerile de spate, de obicei în partea de jos a coloanei, deseori în primele zile ale postului apar și dureri ale şoldurilor, dureri la baza craniului şi dureri ale membrelor, în special ale încheieturilor acestora. Aceste dureri şi suferinţe sunt de cele mai multe ori foarte enervante dar rareori durează mai mult de 1 sau 2 zile. Ele apar mai ales noaptea şi încetează pe parcursul zilei.

Greaţa

Se pare că este urmarea unei scăderi bruşte a tensiunii existente în mod normal. Poate fi indusă de un miros urât, de un gust rău, de o priveliste dezgustătoare sau de un şoc emoţional. Durerile severe, starea de rău, oboseala, rapidă coborâre cu un lift, etc.,  pot produce greaţa prin scăderea tensiunii în stomac prin complicatul mecanism „reflex”.

Dezordinea emoţională continuă, provenită de la griji prelungite, frici, întristări şi şocuri repetate pot da o persistentă scădere a tonusului în stomac şi să producă astfel senzaţia de rău sau de greaţă de care mulţi se plâng.

În multe cazuri, nu există îndoială că brusca oprire a alimentării care are loc în timpul postului, duce la o temporară scădere a tensiunii în stomac, producând greaţa. Pe de altă parte, persoanele cu o constituție slabă, înaltă, având carenţe alimentare, sunt predispuse la a suferei de o lipsă cronică de tensiune în zona stomacului iar aceasta se face simțită mai puternic decât de obicei în timpul postului. Prezenţa bilei în stomac, de asemenea, cauzează greaţa. Prezenţa acesteia este cel mai adesea aducătoare a unei stări de vomă.

 

Voma

Deşi au fost înregistrate cazuri în care s-a vomat mult, unul chiar şase zile şi nopţi consecutiv, de obicei această stare durează 1 sau 2 zile. În acest caz este scos afară mult mucus şi bilă. Este un proces de curăţare. Cazul menţionat mai sus dezvoltase şi nişte sughiţuri persistente; după ce cele şase zile de vomitare au încetat, au apărut sughiţuri care au persistat timp de alte şapte zile. Încetarea acestor două crize a fost încununată de curmarea unei suferinţe care persistase timp de şapte ani la acea persoană. A mai fost menţionat un alt caz de vomă, timp de 4 zile şi nopti, care a avut o excelentă revenire. Voma nu este privită ca un semnal de pericol ci ca un proces de curăţare.

Un alt caz menţionează începerea vomitării în ziua a 23-a a  unui post de 31 de zile care a persistat timp de 7 zile şi nopti, până în ziua a 29-a a postului. Au fost vărsate mari cantităţi de mucus şi bilă. Postitorul era foarte slăbit în timpul perioadei producerii vomitării dar a redevenit puternic imediat ce aceasta a încetat. Oricum cazurile menţionate sunt mai degrabă nişte excepţii neobisnuite.

Încercarea de a opri postul în timp ce persoana are stări de vomă este inutilă, chiar dăunătoare. Se consideră că acolo unde există un stomac bolnav şi unde natura nu are timp să îşi îndeplinească sarcinile, a se consuma mâncare în această situaţie devine un risc major. Nu este recomandat a se opri postul într-o astfel de situaţie; dacă se administrează mâncare într-un astfel de moment ea cel mai probabil va fi vărsată şi poate agrava starea de vomă încă şi mai mult. Un alt caz de intervenire a vomei dupa a 5-a zi de post, în care persoana a încercat să mănânce, mâncarea a fost imediat vârsată şi ca urmare nu era altceva de facut decât să se aştepte ca starea de vomă să înceteze şi să apară foamea naturală.

De obicei, în procesul de vomitare, este expectorat mult mucus. Este amintit un alt caz de vomă, care a durat 2 săptămâni, aparând după 40 sau mai multe zile de post, care a slabit mult postitorul dar nicidecum nu a reprezentat un pericol pentru acesta.

Uneori voma, durerile de cap şi erupţiile pe piele se vor ivi împreună. Cei cu puţină experienţă în postul negru cu greu pot aprecia corect dinainte dacă o persoană va avea o criză severă de acest fel. Persoanele cu probleme stomacale de durată, mai ales cele însoţite de tulburări ale nervilor sunt cele mai înclinate să le dezvolte.

Voma este parte a eliminarii pe care postul o susţine, cel mai adesea datorată unei supra-activităţi a ficatului care regurgitează bila în stomac şi care trebuie lăsat în pace. Poate apărea devreme sau târziu în timpul postului dar nu reprezintă un pericol. Astfel de crize de vomă succedânde, petrecute la sfârşitul posturilor prelungitei pot deveni fatale dacă se încearcă tratamente destinate opririi procesului de vomitare!

Crampele

Acestea pot apărea în intestinele persoanelor de ambele sexe, cât şi în pântecele femeilor. În intestine, acestea pot fi datorate gazelor, acţiunii intestinelor sau intervenţiei amestecării problemelor de natură mentală cu controlul sistemului nervos simpatic al peristaltismului. Crampele uterine sunt rare, apărând în special la acele persoane carora le sângerează uterul în afara menstruaţiei. Mai rar crampele sunt rezultatul eforturilor uterului de a vărsa de o acumulare de mucus.

Gazele

Multe persoane au gaze intestinale considerabile în timpul postului negru. Cei care suferă de probleme digestive, visceroptoză, colite, enterocolite, etc, şi pacienţii nervoşi din fire sunt cel mai adesea deranjati de gaze. Nu în puţine cazuri, gazele cauzează o stare de suferință, chiar insomnii. Majoritatea acestor persoane prezintă dificultăţi în eliminarea gazelor.

În majoritatea cazurilor însă disconfortul nu este datorat prezenţei unei mari cantităţi de gaze, căci acestea sunt rareori prezente în cantităţi mari. Se pare mai degrabă că sunt datorate tensiunii interne crescute. O tensiune sau presiune internă permanentă este menţinută în tubul digestiv. Această tensiune este reglată de sistemul nervos simpatic. Tensiunea crescută este acoperită în mod reflex, la fel ca durerea sau disconfortul din muschii abdomenului.

Celor nervosi din fire, şocurile, emoţiile puternice, etc., pot cauza o tensiune crescută în tubul digestiv şi astfel cel care posteste va simţi un anume disconfort. Temerile subconştiente pot de asemenea să cauzeze aşa numitele dureri la eliminarea gazelor. Cei care au suferit o perioadă îndelungată de probleme intestinale sunt în mod special aplecați către modificări ale tensiunii în tubul digestiv.

Neregularităţile funcţionale ale stomacului şi ale intestinului pot da dureri, din cauza contracțiilor peristaltice crescure care există deseori în acest caz. Suferinzilor de visceroptoză accentuată, cu unghiuri ascutite, le poate crește tensiunea intestinală şi le va cauza astfel disconfort şi dureri.

O activitate peristaltica crescută a pereţilor stomacului, datorată nervozităţii poate da, de asemenea, acel disconfort cere este pus în mod greşit pe seama durerilor date de gae. O tensiune crescută poate apărea în orice parte a tubului digestiv şi aceste dureri sau stară de disconfort pot fi generale în abdomen sau pot fi localizate.

Postitorii care suferă se plâng că astfel de gaze îi fac nervosi şi îi ţin treji noaptea. În acest caz înseamnă că se întâmplă exact opusul: nervii cauzeată creşterea tensiunii, reultând disconfortul. Dacă aceste persoane reuşesc să se relaxeze complet, durerea dată de gaze încetează. Se pot folosi masajul abdominal, apa fierbinte aplicată pe abdomen, băutul apei calde, autosugestia, măsuri care de obicei  înlătură neplăcerile cel puţin temporar dar care nu micşorează în mod real cantitatea de gaze existentă.

Zgomotul gazelor din intestine înseamnă un control slab al nervilor la acest nivel al organelor. Medicamentele vor produce aproape întotdeauna astfel de zgomote datorate excitării produse de către acestea căci ele irită.

Deseori se aud gâlgâituri şi chiorăituri în abdomen datorate mişcării gazului dintr-o parte a intestinului către cealaltă. Sunt cauzate alte ori de  intervenţia emoţiilor în controlul normal al simpaticului asupra intestinelor. Un om nervos poate manifesta un astfel de chiorait la cea mai slabă provocare. Clismele datorită excitării pe care o produc, dau şi ele deseori aceste simptome.

Diareea

Este rareori înregistrată, deşi este mai obişnuită în postul total decât ştiu majoritatea persoanelor. Cauza este datorată faptului că aceştia folosesc clisma care ascunde adevarata dezvoltare a diareei. Când apare, ea intervine doar ca urmare a unui proces de curăţare ce are loc în interior şi numai dacă este o nevoie imperativa se va face o clisma pentru calmare.

Ameţelile/Slăbiciunea

Ameţeala este un simptom foarte frecvent, care se manifastă mai ales în perioada incipientă a postului sau când persoana se ridică brusc din poziţia aşezat. Durează câteva secunde şi poate fi prevenită printr-o  ridicare lentă. Reprezintă o situaţie obiţnuită în timpul postului şi apare din cauza retragerii bruşte a sângelui din creier. Dacă postitorul nu se va auto-brusca, rareori va simti vreo ameţeală.

Slabiciunea poate interveni în primele zile ale postului. Nu ar trebui sa vă alarmeze sau să vă sperie trebuind să se aibă grijă numai ca persoana să nu se tensioneze, înlăturând totodată purtarea hainelor strânse pe corp şi permiţându-se din plin accesul la aer curat al postitorului.

Deşi relativ puţine persoane leşină, multe dintre ele păţesc asta la un moment dat pe parcursul postului. Cel mai adesea, aceasta se poate întâmpla în prima sau a doua zi de post negru şi să nu se mai repete mai târziu. Pe de altă parte, este menţionat un caz în care revenirea din post realizată inadecvat a dus la indigestie şi la un leşin de durată. Accentuăm că astfel de fenomene sunt mai degrabă nişte ciudăţenii rar întâlnite decât un fenomen frecvent.

Când un postitor leşină, el trebuie îngrijit exact ca o persoană care a mâncat obişnuitele trei mese pe zi. Tot ce are  nevoie este aer curat şi timp. Nu trebuie ridicat ci lăsat la orizontală. Nu este nevoie de nici un fel de stimulare sau săruri de mirosit. Trebuie lăsat liniştit şi va deschide ochii privind în jur şi se va ridica singur continuându-şi activităţile. Nu este nevoie nici de udarea cu apă rece a feţei. Repaosul şi nu şocul îi este necesar unei persoane care a leşinat.

Inflamaţiile/durerile gâtului

Deşi acestea sunt frecvente imediat după oprirea postului, ele apar ocaizional şi în timpul postului. Durerea nu este niciodată mare, durează o zi sau două, cel mult şi nu este un motiv de îngrijorare.

Palpitatiile/ Durerile inimii

Şi palpitaţiile se datorează tot gazelor formate în tubul digestiv. Aceste simptome apar rar şi nu sunt periculoase deşi de obicei sunt sursa multor îngrijorări fără rost din partea postitorului. Palpitaţiile pot fi rezultatul  nervozităţii, al fricii sau al unor sforţări fizice.

Ceea ce se resimte ca o durerea a inimii, este de fapt rareori o durere a acesteia. De obicei este o durere în piept. Se poate datora gazelor, poate fi de origine psihică sau de origine toxică. Numai dacă este însoţită de alte simptome care indică probleme ale inimii ar trebui luată în seamă. Altfel nu este o problemă serioasă şi va trece curand.                                                                                                                                                  

Insomnia

Este datorată cel mai adesea lipsei nevoii de a dormi deşi somnul este necesar pentru  individul obisnuit care posteste. În câteva cazuri, insomnia se datoreză tensiunii nervoase sau disconfortului. Ea nu ar trebui să producă îngrijorare.

În timp ce câţiva dintre postitori dorm la fel de mult ca atunci când mânancau, majoritatea dorm mult mai mult decât realizează. Aceasta se întâmplă şi în cazul celor care suferă de insomnie. 10 ore de somn par ca 15 minute pentru că nu suntem conştienţi de trecerea timpului în timp ce suntem adormiţi; o oră de veghe însă pare o noapte întregă pentru că timpul trece atât de greu când aşteptăm să adormim.

Problemele optice

Deşi nu este un lucru neobişnuit să se observe mari şi de durată îmbunătăţiri ale vederii în timpul postului, mai ales în timpul unuia de durată, există câteva rare exemple în care a apărut o slăbire temporară a vederii. Este menţionat un caz al unei persoane care începuse să vadă dublu chiar înaintea terminării unui post foarte lung . Erau percepute două imagini vizuale în locul uneia. Un caz mai des întâlnit, deşi totuşi foarte rar, este slăbirea vederii într-atât încât postitorul vede foarte slab. Este forţat să înceteze a mai citi pentru ca vederea să nu îi slăbească mai mult, ceea ce este de altfel şi recomandat. Acestea se presupun a se datora unei pierderi temporare a coordonării între cei doi  ochi aceştia ne mai focusându-se asupra obiectului dorit. Nici o afectare reală a nervilor sau a mecanismului vederii  nu apare în realitate iar slăbiciunea şi defectele amintite dispar la scurt timp după încetarea postului, vederea devine încurând mai bună decât a fost înaintea postului. Este menţionat un caz în care s-a dezvoltat o astfel de problemă la o persoană care purta lentile groase de ani de zile înaintea postului. După încetarea postului persoana a putut renunţa la ochelari. Un alt caz este cel al unei femei care purta ochelari dar care vedea dublu fără aceştia, înaintea postului, şi şi-a recăpătat vederea normală în timpul postului. A putut renunţa la ochelari în a 16-a zi a postului văzând să citească fără aceştia. Nu s-a mai întors la folosirea lor până peste aproximativ 7 ani.

 

Igiena naturală în timpul postului negru – Cavitatea bucală

Este posibil ca în timpul postului total să doriţi ca întreţinerea igienei personale să fie facută cu produse naturale. Este indicat, întrucât, în această perioadă, produsele obişnuite de igienă corporală pot să dea diferite reacţii neplăcute din cauza chimicalelor pe care le conţin. Există şi produse exclusiv naturale, în magazinele de profil, pe care să le folositi ca atare sau în diverse combinaţii.

 

Albirea naturală a dinţilor

 

ATENŢIE! Procedurile de albire trebuie repetate la un interval de câteva zile, pe perioade limitate de timp, deoarece pot ataca smalţul dentar şi pot produce sensibilizarea gingiilor.

1. Sarea grunjoasă, pisată până devine un praf extrem de fin, este un remediu foarte ieftin şi la îndemână pentru albirea dinţilor. Atenţie însă, nu trebuie să aveţi carii netratate când apelaţi la această terapie.

2. Lămâia: Partea superioară a unei coji de lămâie netratată cu care se freacă dinţii aceştia devenind albi, iar gingia se întăreşte.

Altă variantă, pentru dinţii mai sensibili: dinţii să fie umeziţi doar cu suc de lămâie cu ajutorul unui tampon de vată, apoi să se clătească gura cu multă apă.

Sucul de lămâie se poate amesteca şi cu bicarbonat de sodiu. La început, se tamponează bine dinţii cu suc de lămâie. După cinci minute, se poate aplica bicarbonatul, care are rolul să neutralizeze pH-ul, devenit acid în contact cu lămâia.

3. Salvia: Frunzele de salvie se folosesc pentru curaţarea dinţilor prin frecare sau in amestec cu alte ingrediente din această secţiune.

4. Puteţi spăla dinţii cu un amestec de pudra de curcuma, ulei de muştar şi puţină sare.

5. Mărul: Sucul mărului folosit pentru clatire albește dinţii fără să le afecteze smalţul; la fel şi mâncatul acestuia sau frecarea lor cu partea interioară a cojii mărului.

6. Puţin bicarbonat şi peroxid de hidrogen, cumpărat din farmacii, pentru uz oral.

7. Se poate folosi un amestec de câteva picături de suc de lămaie şi bicarbonat, care se aplică pe dinţi înainte de pasta de dinţi. Se stă astfel câteva minute şi apoi se clăteşte bine gura.

8. Cea mai cunoscuta metoda de albire a dintilor este spalare acestora cu sare, bicarbonat de sodiu, cenusă de lemne sau un amestec al acestora. Elementele abrazive ale acestor materiale ajută la curăţarea petelor de pe dinţi şi fac ca dinţii să fie mai albi. 

9. Bicarbonatul alimentar, deşi nu are rol în albirea dinţilor, este folosit la periajul acestora pentru rolul de bun igienizator al acestuia, simplu sau împreună cu oricare alte plante din cele enumerate in acest articol, în amestec.

 

 Tartrul

 

1. Sarea de bucătărie are efect abraziv şi îndepărtează impurităţile de pe dinţi, totuși trebuie pisată până devine un praf extrem de fin înainte de a fi folosită. Atenţie însă, nu trebuie să aveţi carii netratate când apelaţi la această terapie.

2. Praf de dinţi cu cretă flotată. Creta flotată cu granulaţia ei foarte fină este un agent de curăţare bun, care îndepărtează tartrul şi placa dentară împreună cu rădacina de violete se găseste sub numele de Radix Violae Ordoratae. Ingrediente: 60 g cretă flotată, 20 g pulbere de radacină de violete şi 5 ml ulei de mentă. Se amestecă creta şi pulberea şi se adaugă uleiul de mentă. Se trece prin sită şi se păstrează într-un borcan cu capac. Pentru spălare, se presară puţin din acest praf pe periuţa umezită.

3. Frunzele de salvie curaţă de asemenea placa dentară filosindu-se mărunţite, uneori in combinaţie cu alte plante.

 

Gingiile

 

1. Praf de dinţi cu portocală şi mentă. Acest praf de dinţi întăreşte gingia şi poate să dea rezultate foarte bune în cazul unei paradontoze care s-a instalat deja. Ingrediente: 40 g coajă de portocale, 30 g frunze de mentă uscate şi 10 g sare de mare. Se spală şi se rade coaja unei portocale. Se lasă peste noapte la uscat. A doua zi, se fărămiţează frunzele de mentă cu mâna şi se amestecă cu coaja de portocală rasă şi cu sarea. Pulberea astfel obtinută se păstrează într-un borcan cu capac. Pentru curăţarea dinţilor, se presează puţin din acest praf pe periuţa de dinţi umezită. 

2. Pasta de dinţi cu lămâie, salvie şi rădăcină de iris (stânjenel). Lămâia întăreşte gingia şi înlătură petele maronii. Salvia şi uleiul de scorţişoară au efect antiseptic, iar rădăcina de iris, posedă proprietăţi analgezice. Ingredinte: 1 lămâie, 1 linguriţă de pulbere de rădăcină de iris, 1/2 linguriţă ulei de scorţisoară, 1 lingură apă distilată. Se zdrobeste pulpa lămâiei şi se amestecă într-un bol cu frunzele de salvie mărunţite, pulberea de iris şi uleiul de scorţisoară. Apoi se adaugă apă cat să se formeze o pastă groasă. Se pastrează într-un borcan cu capac.

3. Sarea grunjoasă, bine pisatăpisată până devine un praf extrem de fin este foarte bună pentru sănătatea gingiilor. Atenţie însă, nu trebuie să aveţi carii netratate când apelaţi la această terapie.

 

 Curățarea limbii

 

Cu muchia unei lungurițe rașchetați-vă limba, apăsând moderat de la bază către vârf, astfel încât aceasta să adune în ea pelicula existentă pe limbă. Spălați-o bine și clătiți gura de câteva ori. Pe lingură se va observa strânsă o spumă asemănătoare celei care iese la început deasupra mâncărurilor care fierb. Acelea sunt toxine din organismul nostru de care e bine să scăpăm în fiecare zi de dimineața și în special în timpul postului negru. Procedura ajută și la eliminarea mirosului neplăcut al gurii care se întețeste în această perioadă.

Bacteriile cavității bucale – Apa de gura

1. Busuiocul: Decoct de busuioc – O cană de 200 ml cu apă rece, în care se pun la macerat două linguriţe de frunze uscate. După 15 minute, ingredientele se fierb, iar după două-trei clocote, vasul se ia de pe foc şi decoctul se lasă la infuzat un sfert de oră. Cu acest remediu, se clăteşte gura de mai multe ori pe zi.

2. Apa de gura cu sare – Se dizolva 1 linguriţă de sare în 100 ml de apa, dacă pare prea puternică soluţie se mai diluează până se obţine un gust suportabil. Se clateşte cura de cel puţin două ori pe zi. 

3. Apa de gura cu menta.

4. Se amestece sucul de lămâie cu apă (în cantităţi egale). Cu acest amestec se clăteşte binegura de două-trei ori pe zi.

5. Seminte de chimion (10g) + seminte de anason (10g) + alcool 700 (80g). Se pun semintele la macerat in alcool timp de 10 zile dupa care se filtreaza. Se folosesc 20 picaturi la un pahar cu apa.
6. Ulei de menta (5g) + alcool (100g). Se folosesc 8-10 picaturi la 100g apa.
7. Ulei de lavanda sau flori (5g/20g) + alcool (100ml).Florile se macereaza timp de 14 zile in alcool, apoi se strecoara. Se folosesc 6-8 picaturi in 100ml apa.

8. Se amestecă bicarbonat cu puţină sare de mare, glicerină vegetală, zece picături de ulei esenţial de mentă, alte zece picături de ulei esenţial de portocale şi cinci de ulei esenţial de eucalipt. Se periază de două ori pe zi dantura cu amestecul obţinut, iar bacteriile de la nivelul gurii vor fi îndepărtate după doar câteva zile de folosire.

 

Folosirea aţei dentare

De asemenea, folosirea în dieta zilnică a unor alimente precum cele de mai jos, sau folosirea lor în preparatele pe care le realizaţi au de asemenea efect de curăţare, albire şi vindecare: merele, căpşunile, ananasul, morcovul, ţelina, broccoli, castravetele, mărarul, anasonul, ceaiul verde, menta, zerul lichid.

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 111 other followers