Apa cea de toate zilele

 

Apa este cea mai bună băutură, lipsită de reacții adverse. Ne poate surprinde prin multitudinea de acțiuni benefice asupra organismului, chiar și în timpul postului doar cu apă.

 

La nivel celular

Apa este o importantă sursă de energie: ea generează energia electrică și magnetică a fiecărei celule.

Apa este liantul structurii celulare.

La nivelul celulei apa ajută la pătrunderea oxigenului și la eliminarea deșeurilor metabolice.

Apa preîntâmpină lezarea ADN-ului.

Lipsa relativă a apei lezează sau periclitează anumite funcții ale corpului.

 

Apa marele ”transportator”

Apa este folosită pentru transportul tuturor substanțelor în corp.

Apa crește eficiența hematiei în procesul de colectare a oxigenului în plămâni.

Apa duce deșeurile metabolice din diferite zone ale corpului spre ficat și rinichi pentru a fi eliminate.

Apa este un sistem irigator între minte și corp.

 

Apa și sistemul locomotor

Apa este principalul lubrifiant al articulațiilor.

Apa este utilizată în discul intervertebral pentru a amortiza șocurile.

 

Apa și sistemul circulator

Apa ajută la reducerea incidenței accidentelor coronariene.

Apa previne obstrucția arterială în inimă și în creier.

Apa este esențială pentru termoreglare.

 

Apa si stările fizico-psihice

Apa crește eficiența efortului fizic și intelectual.

Apa reduce stresul, anxietatea și depresia.

Apa restaurează ritmul normal al somnului.

Apa reduce oboseala.

 

Apa și creierul

Apa este importantă pentru eficiența neurotransmițătorilor.

Apa este importantă în metabolismul creierului.

Apa împiedică reducerea memoriei cu vârsta.

Apa este importantă pentru producerea hormonilor (inclusiv melatonina).

 

Apa și frumusețea

Apa asigură elasticitatea pielii.

Apa dă strălucire ochilor.

Apa previne glaucomul.

 

Apa și sîngele

Apa diluează și fluidifica sângele, împiedicând trombozarea și creează, prin bătăile cardiace, fluxurile care împiedică formarea trombilor.

Apa normalizează hematopoieza ( Procesul de formare și de maturație a celulelor sangvine (hematii, leucocite, limfocite, trombocite) în organele hematopoetice (măduva osoasă, țesutul limfoid și sistemul reticulo-endotelial).

Apa diminuează durerile menstruale.

Apa reduce sedimentele toxice din organe.

 

Apa, sistemul digestiv si metabolismul

Apa este un bun laxativ.

Băutul apei ajută la separarea senzației de sete de cea de foame.

Apa împiedică imboldul adictiv către cafea, alcool, băuturi sintetice (sucuri, energizante).

Apa crește eficiența sistemului imunitar.

Apa reduce incidența grețurilor matinale în sarcină.

Apa este principalul solvent utilizat pentru metabolizarea stocurilor de toate tipurile din care se hrănește un organism în timpul postului.

Deficiența de apa scade valoarea energetică a folosirii stocurilor.

Apa crește rata de folosire a stocurilor din organism.

 

Consumul de apă trebuie auto-reglat în așa fel încât să i se permită acesteia realizarea acțiunilor benefice, fără ca ea să fie rapid evacuată din organism, obosind astfel rinichii și periclitând în consecință acțiunile vindecatoare ale postului. Aceasta se realizează ingerând cantități mici, la intervale scurte de timp, evitându-se consumarea unei cantități mari, care va avea drept urmare o imediata nevoie de evacuare.

 

Igiena naturală în timpul postului negru – Îmbăierea

BaieApa fierbinte are un efect dinamizant. Ea crește ușor temperatura   corpului. Relaxează  în special mușchii și încheieturile și are un rol dispersant. Apa fierbinte deschide porii, îi penetrează în adâncime și, în multe cazuri, induce transpirația. Ea aduce la suprafața pielii eventualele abcese și erupții latente. Apa fierbinte atrage către suprafață circulația deschizând porii și capilarele. Nu este recomandat a se sta o perioadă îndelungată într-o  astfel de apă fierbinte.

Apa calda este cea care are aproximativ temperatura corpului sau este cu câteva grade mai rece decât acesta (noi percepând-o ca fiind tot caldă). Apa caldă are un efect echilibrant, armonizant. În general este cea mai recomandată. Ea relaxează foarte bine dar stimulează totodată apetitul și digestia  prin inducerea stimulării activității organelor digestive, timp de o ora după ce a fost efectuată. În cazul primelor zile de post trebuie deci să ne așteptăm la o astfel de reacție pentru a nu fi luați prin surprindere. Oricum imediat după acest puseu, apetitul scade la loc. În postul mediu și în cel avansat această creștere a apetitului după îmbăiere este tot mai slabă până când, pe măsura trecerii timpului, ea dispare întru totul.

Apa rece este recomandată pentru răcorire sau în cazul inflamațiilor. Spălarea corpului cu ajutorul unui burete sau a unui prosop cu apa rece este o procedură optimă pentru scăderea febrei. Scufundarea în apă rece, pentru scurte perioade de timp, are un rol înviorător, tonic, stimulent. Contrar apei fierbinți, care relaxează și îndreaptă circulația la nivelul superior al pielii, apa rece stimulează, consolidează și îndreaptă circulația către interior, către inimă și organele interne. Apa rece contractă vasele de sânge, stimulează circulația, digestia și metabolismul. Trezește apetitul și are un efect antrenant, aducător de bună dispoziție. Compresele cu apă rece reduc umflăturile și inflamațiile. Îmbăierea în apă rece nu este recomandată persoanelor cu exces de mucus (flegmă), celor plăpânzi, șubrezi sau slăbiți, celor foarte tineri sau foarte în vârstă și pentru cei predispuși la frisoane. Scufundarea nu va dura nicidecum mai mult de 3-4 minute. În orice caz trebuie ieșit imediat dacă intervine starea de frison.

Alternarea cald/rece se face de obicei sub forma băilor parțiale sau a compreselor și este o procedură cu efecte puternice. Apa fierbinte atrage sângele stagnant afară din organele interne iar cea rece conduce sângele proaspăt înapoi în acestea și în inimă. Prin alternare circulația este puternic crescută iar zonele afectate încep sa zvâcnească, să pulseze. Acesta este semnalul vindecării și al regenerării obținute prin procedeul de alternare cald – rece. De obicei se aplică apă caldă 3 – 4 minute urmată de 1 – 2 minute de aplicare a apei reci. Acest ciclu se poate repeta de 2 – 3 ori sau chiar mai mult dar întotdeauna se termină cu o repriză scurtă de apă călduță pentru a neutraliza eventualele frisoane. În cazul scufundării în apă fierbinte romanii urmau o scufundare în apă rece pentru reînchiderea porilor și înviorare.

Produsele de curățare optime, în special în această perioadă de intensă detoxifiere, sunt cele lipsite de compuși chimici în speță săpunurile și șampoane bio. Un efect echilibrant la nivelul pielii îl au băile și dușurile calde simple, fără utilizarea agenților de curățare sau cu utilizarea doar a masajului cu obiecte de curățare abrazive de tip bureți sau perii moi. Acest procedeu este indicat in special când îmbăierea este foarte frecventa pentru a nu destabiliza echilibrul pielii.

Masajul sau curățarea abrazivă, indiferent de obiectele care sunt folosite, se face  prin mișcări în cerc sau spirală întotdeauna în sensul opus al mișcării acelor de ceas.

Uscarea naturală este un cadou minunat făcut pielii după îmbăiere având un rol benefic în păstrarea elasticității și în evitarea uscăciunii. Dacă igienizarea s-a făcut cu apă rece este necesar ca uscarea sa se facă printr-un masaj dinamic cu ajutorul prosopului de baie.

Frecvența îmbăierii în timpul postului cu apă este de obicei cea cu care persoana în cauză s-a obișnuit de-a lungul vieții. Majoritatea celor care țin un post cu apa observă că atât pielea cât și părul li se îngrașă mai repede decât înaintea acestuia fapt pentru care poate fi necesară acordarea a mai mult timp igienei personale. Totuși trebuie avut în vedere faptul că acum organismul este ceva mai sensibil la factorii externi și să nu se exagereze. Expunerea îndelungată la apa fierbinte, la săpunurile chimice iar uneori chiar și la simpla apă de la robinet (care este tratată cu clor și alte substanțe) poate crea neplăceri precum uscarea sau iritarea pielii. Într-un post avansat este posibil ca îmbăierea să fie perceputa ca fiind o operațiune mai dificilă, în această perioadă apa călduță fiind cea mai indicată, celelalte variante fiind epuizante pentru majoritatea postitorilor. Cabinele de duș sau băile neaerisite pot crea senzația de leșin sau slăbiciune accentuată dacă în interior se strânge o cantitate mare de aburi în timpul îmbăierii.

Un alt aspect deloc de neglijat este evaporarea clorului, ușor perceptibilă într-o cantitate mare de apa (căzi cu apă sau dușuri folosite la intensitate mare). Evaporarea clorului este mai intensă cu cât apa este mai caldă  însă nici apa complet rece nu este total lipsita de acest fenomen. Vara cantitatea de clor ce se evaporă din apa de la robinet este cel mai ușor de sesizat, în apa caldă în special dar uneori și în cea rece întrucât stațiile de distribuție folosesc o cantitate mai mare. Așadar trebuie avută în vedere o buna aerisire a spațiului în care se efectuează toaletarea pentru a nu inhala inutil acest clor în timpul îmbăierii.

Ca o regulă generală este bine de reținut și aplicat că nu este recomandat a ne îmbăia după ce s-a mâncat timp de doua ore.

Medicul din noi

SONY DSC

În interiorul fiecăruia dintre noi există un doctor, noi trebuie doar să îl ajutăm să își desfășoare activitatea. Puterea naturală proprie fiecărei ființe de a se auto-vindeca reprezintă cea mai mare capacitate de însănătoșire posibilă. Ceea ce mâncam ar trebui să ne fie medicament. Medicamentul nostru ar trebui să ne fie însăși hrana. Dar a manca atunci când suntem bolnavi înseamnă a ne hrăni boala.”

                                                                                                                                                Hipocrate

 “ În loc să folosești leacuri (medicamente) mai bine postește o zi.”

                                                                                                                     Plutarch

Unui animal, atunci când este bolnav, instinctul său natural îi spune să refuze hrana. După ce starea acută a bolii este depășită și activitatea internă de auto-vindecare se apropie de sfârșit, apetitul revine în mod natural, de la sine.  Și organismul uman are acest instinct de a intra în starea de refuz a alimentării întocmai ca și cel animal. Observându-se revenirea poftei de mâncare ca rezultat al ieșirii din starea de boală, omul cel mai adesea procedează anapoda, forțând consumul alimentar în idea că mâncatul înseamnă cumva, în mod inexplicabil, eliminarea afecțiunii respective.

Capacitatea de adaptare a organismelor vii a făcut ca acestea să fie foarte eficiente în a depozita rezerve de energie și de a apela la acestea atunci când alimenarea este deficientă dintr-un motiv sau altul, inclusiv cel al declanșării unei afecțiuni. Așadar, oraganismele vii nu numai că sunt pregătite pentru un repaus alimentar ci și dau semnalele corespunzătoare atunci când acesta este necesar.

Postul este la fel de vechi percum este si existența omului. Izvoarele istorice arată că oamenii au postit de-a lungul timpului motivați de diverse aspecte. Anticii credeau în această pracică a postului cu efect purificator și vindecător iar scrieri precum cele al lui Hipocrate, Platon, Aristotel, Galen și Avicenna  o susțin.

Bazic există două motivații ale postului: una de natură fizică, alta de natură spirituală.

Pe scurt, din punct de vedere fizic, postul permite organismului să se detoxifice, să facă o necesară curățenie interioară. Faptul că la baza majorității problemelor de sănătate de află auto-intoxicarea  este și motivul pentru care postul are o atât de largă eficiență terapeutică. În plus el oferă organelor digestive o necesară pauză si restului organismului un plus de energie (provenit din rezerve) pe care acesta îl va investi în auto-vindecarea realizabilă prin detoxifiere. Faptul că un organ încetează să funcționeze corect la un moment dat se întâmplă din cauza perturbărilor coplesitoare generate de toxicitatea sau parazitarea acestuia, perturbari care genereaza semi-blocaje funcționale la nivelul respectivului organ.

Spiritual postul oferă ocazia transcenderii numeroaselor tipuri de dependențe și atașamente legate de mâncare dar nu numai. Odată cu creșterea clarității mentale se obține prețioasa adâncire în conștientizarea de sine. Eliberată temporar de necesitatea satisfacerii foamei fizice, persoana își îndreaptă atenția către hrănirea spirituală și echilibrarea emoțională. Se spune că Pitagora nu admitea primirea ca discipoli ai săi a acelora care nu treceau mai întâi printr-o etapă de auto-purificare personală prin post.

Pentru toate tipurile de febra precum și in stadiile acute ale bolilor Hipocrate prescria fie un post strict cu apă și ceaiuri specifice afecțiunii respective, fie o dietă extrem de ușoară, constând exclusiv în lichide.

Revenind la vremurile actuale este demn de menționat experimentul științific de laborator în urma căruia s-a concluzionat că o rație de mâncare restrictivă din punct de vedere caloric, administrată șoarecilor de laborator, le-a crescut acestora durata de viață.

Poate că ar trebui adăugat că, pe termen mediu și lung, respectiva rație hipocalorică ar trebui să cuprindă acea largă paletă a diversității nutrienților necesari unei finite sănătoase.

Percepția mediului înconjurător în postul mediu și lung

După primele săptămâni de post cu apă, uneori chiar mai devreme, cel care postește observă că modul în care percepe, înțelege și relaționează cu lumea înconjurătoare s-a schimbat. De asemenea, modul său de a gândi și de a acționa s-au schimbat. Lucrurile si întâmplările din jur și-au modificat situarea pe scara valorilor.

Se formează o nouă percepție  asupra a ceea ce ne îl înconjoară. De multe ori, cel care a avansat în post îi privește pe ceilalti detașat, ca și cum ar privi actorii unei piese de teatru, se simte ca și cum nu ar fi deplin prezent și implicat în desfășurarea vieții din jurul lui.

O parte din acțiunile pe care obișnuia să le facă cel care acum se află într-un post mai avansat, o parte din lucrurile care îl interesau își micșorează drastic importanța, chiar dacă înainte de a posti avea un mare interes față de acestea. Multe dintre persoanele care avansează în postul cu apă au impresia că o parte din lucruri trebuiesc învățate de la capăt. Acțiuni precum condusul mașinii sau scrisul la calculator par o experiență  nouă. Lucruri pe care înainte le făceau automat , fără să gândească, pot cere acum o atenție cu totul deosebită, ca și cum ar fi fost uitate parțial sau ca și cum nu ar mai fi fost facute de foarte mult timp.

Pe de altă parte, alte acțiuni care cereau concentrare, se pot face acum mai usor, mai natural.  Postitorul aflat într-un stadiu mai avansat percepe în mod involuntar imagini, sunete și mirosuri care nu i-ar fi atras atenția înainte. Fiecare individ își poate observa propria gamă de schimbări care au loc în interiorul său pe parcursul unui post avansat, cele descrise aici fiind însă cele mai frecvente.

În general, percepția și înțelegerea realității lumii înconjurătoare este schimbată față de perioada cu alimentare normală. Cel care vrea să avanseze într-un post cu apă trebuie să cunoască și să rețină aceste aspecte pentru a nu fi înșelat sau speriat de impresia că ceva nu este în regulă din punct de vedere psihic cu sine. La fel ca si cel aflat în post, cei apropiati pot avea impresia unui comportament diferit la persoana respectivă.

Au  loc multe schimbări într-adevăr într-o persoană aflată într-un post prelungit. Odată cu obișnuirea cu postul, mintea și-a modificat în parte modul de succesiune al priorităților. Ca aspect general, ea devine mai calmă. De asemenea glandele endocrine lucrează diferit. De exemplu sunt secretate mai multe endorfine și mai puțină adrenalină în timpul postului față de perioada de hrănire cu solide. Unii compară chiar această stare cu cea proprie unei persoane influențate de anumite substanțe de tip drog.

Acest mod deosebit de a se simți al celui care a înaintat în post are o perioadă variabilă, de la individ la individ. Este un timp propice auto-observării, auto-cunoașterii și a învățării despre sine.

” Cu un secol în urmă, naufragiații nu supraviețuiau mai mult de câteva zile, iar autopsia ulterioară arăta că ei au murit de foame. Astăzi, când oamenii au aflat că abstinența alimentară poate fi benefică și că există metode speciale pentru ținerea unei cure de foame, s-a constatat ca 20, 40, 50, 70 de zile de abstinență nu provoacă 0 epuizare excesivă. S-a remarcat următorul lucru: dacă, în timpul curei de foame, omul începe să se enerveze sau să se îngrijoreze, cura trebuie întreruptă neîntârziat, întrucât ea devine dăunătoare sănătății. “

                                                                                                                                                                           S.N.Lazarev

Necesitatea unui regim de pre-detoxifiere înaintea postului cu apă

                                                      

În cazul în care, după vreuna dintre duratele de pauză alimentară scurte, de una sau două mese sau de 24 de ore fără mâncare, simpomele sunt intens neplăcute, concluzia este că avem de a face cu un organism foarte toxic. În acest caz, este cu siguranță momentul deciziei de a urma cel puțin un regim alimentar de detoxifiere .

Cu atât mai mult, în cazul în care se intenționează un post negru de durată scurtă, medie sau lungă, dacă semnalele de toxicitate ale organismului au fost observate, de asemenea trebuie pusă problema unui regim anterior postului pentru a realiza o pre-detoxifiere a organismului. Astfel, un regim alimentar pentru pre-detoxifiere va face ca postul negru în ansamblu să fie mult mai ușor de parcurs în ceea ce privește simptomele.

Este bine de știut că, în caz că avem de a face cu un corp foarte toxic, nici un regim alimentar de detoxifiere nu va fi floare la ureche. Perioada de intensă detoxifiere de la începutul unui astfel de regim alimentar, întocmai ca și cea de la începutul unui post negru, poate fi dificilă. Gradul de dificultate reflectă fidel gradul de toxicitate și nicidecum faptul că regimul actionează în vreun fel nepotrivit persoanei respective sau în contra detoxifierii și însănătoșirii organismului acesteia.

În caz că se dorește parcurgerea unui post negru, un regim de pre-detoxifiere este nu doar binevenit ci chiar imperativ indicat a fi parcurs de către toate persoanele care se află în una dintre următoarele situații:

- nu au ținut vreodată un post negru;  

- nu au ținut un post negru de mult timp (luni, ani);

- chiar dacă au ținut recent un post negru, între timp s-au alimentat haotic și nesănătos și au fost sedentare.

Este mult mai bine ca toxicitatea corpului să fie redusă gradual, printr-un regim de detoxifiere anterior postului negru, decât să se intre vertiginos într-o detoxifiere intensă, așa cum se întâmplă la abordarea brusca a postului. Intrarea precipitată în postul negru, fără un regim anterior, pregătitor al organismului prin pre-detoxifiere, poate fi un șoc pentru un corp neobișnuit cu astfel de abordări sau mai sensibil. Acestuia îi va fi extrem de dificil să se ocupe de abundența de toxicitate prezentă în sânge în perioada de început și, ca urmare, starea persoanei în cauză poate deveni una foarte neplăcută.

Deși postul negru are o uimitoare capacitate de a repune pe făgașul normal sănătatea unei persoane, este bine să se acționeze cu precauție când vine vorba de schimbări bruște cum este decizia de trecere de la o alimentare haotică și nesănătoasă, la abstineța totală de la mancare si eventual din nou, de la totala abstinență, la o alimentare haotică sau prea abundentă. Optim este ca organismul sa fie detoxifiat în ritm lent și în siguranță, nicidecum surprins nepregătit prin trecerea de la o stare la alta, în funcție de niște decizii arbitrare care sunt de cele mai multe ori impulsuri de natură emoțională.

Dacă suntem tentați de o astfel de abordare nesăbuită, trebuie să ne luam un răgaz de gandire pentru a putea realiza că organismul nu a devenit toxic peste noapte și nici în urma participării la vreun festin recent. Această toxicitate s-a clădit în corp de-a lungul anilor și, ca urmare, nu putem să ne așteptăm ca ea să fie eliminată peste noapte sau în câteva zile și mai ales fără a simți în mod neplăcut acesată etapă.       

Când se ia decizia primului post negru de durată, post ce produce printre altele implicit și  detoxifierea profundă a organismului, de multe ori se naște o întrebarea: ”Oare cât timp ar trebui să postim?” Un raspuns orientativ dar nicidecum obligatoriu, este cel de a urma un post negru de atâtea zile, câți ani avem în momentul respectiv. Dacă spre exemplu cineva are 25 de ani, postul său ar putea dura 25 de zile, permițându-i astfel organismului o zi de curățare pentru fiecare dintre anii pe care i-a trăit. Aceasta este doar o sugestie, nicidecum vreo regulă specială a postului negru. Evident că orice perioadă de post este binevenită cu condiția ca aceasta să fie precedată și urmată de un mod de viață sănătos, fără excese.

Verificarea nivelului propriu de toxicitate prin postul cu apă

Pentru a vă cunoaște nivelul personal de toxicitate nu este nevoie de vreo unealată medicală sofisticată sau de tabele complicate, cu parametrii măsurabili și nici de personal medical specializat. Oricine poate fi barometrul propriei toxicități, cu condiția să fie sincer cu el însuși și să privească cu atenție și obiectivitate către propria persoană.

Cum se face masurarea nivelului propriu de toxicitate?                                              

Măsurarea gradului de toxicitate se face prin omiterea a una sau două mese consecutive pe parcursul unei zile sau printr-o pauză alimentară de 24 de ore și prin observarea empirică a simptomelor ce se vor asocia acestei condiții cu care organismul nu este obișnuit.

Constatări

a)    Dacă după omiterea unei singure mese principale a unei zile, fără a se fi ciugulit nimic între  aceasta și cea anterioară (care sa fi fost moderată ca aport caloric) apare durerea de cap, acesta este primul și cel mai important semnal că persoana în cauză trăiește într-un corp extrem de toxic.

b)    Dacă după omiterea a două mese principale consecutive, fără a se fi ciugulit nimic înainte și între acestea, sau după parcurgerea a 24 de ore în care să nu se fi consumat deloc mâncare, apare vreunul dintre simptomele de mai jos, de asemenea este vorba despre un corp foarte toxic.

Semnalele de toxicitate extremă, apărute după ominterea a una sau două mese consecutive sau parcurgerea a 24 de ore fără aport alimentar, sunt următoarele:

-       Durerea de cap

-       Starea generală de rău

-       Amețeala

-       Slabiciunea extremă

Aceste patru simptome nu sunt universal prezente în cazul omiterii unor mese, deci nu se întâmplă tuturor. Mai mult, ele nu se află în lista simptomelor de normalitate în cazul în care sunt omise anumite mese din programul alimentar zilnic așa cum se înclină a se crede. Din păcate, apariția lor este copleșitor de frecventă în rândul persoanelor care au omis una sau două mese sau care nu au mâncat nimic 24 de ore. Aceasta frecvență însă, în mod eronat, a alimentat părerea că simptomele respective ar fi normale în caz că nu s-au mâncat una sau mai multe mese. Ele sunt de fapt  niste manifestari neplăcute foarte frecvente din simplul motiv că, un numar extrem de mare de persoane trăiesc în corpuri foarte toxice și nicidecum pentru ca ar fi niste simptome normale într-un corp pe deplin sănătos și curat.

Ce se întâmplă în interior?

Cauza apariției stărilor neplăcute amintite mai sus constă în faptul că, după întreruperea cursului obișnuit al alimenrării, în sânge se găsește, proaspăt revărsat, un aport copleșitor de toxine. 

DA, este absolut normal să existe foame în perioada primară a suspendării alimentării însă stările neplăcute enumerate mai sus nu reprezintă normalitatea ci doar anunță existența toxicității în organism. Prezenta foamei și a poftelor în primele zile/ore de post negru este de fapt singurul simptom firesc, normal în această situație.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 84 other followers